N-am mai pus
titlu
unei scrieri
de nici nu mai
știu când...
Tu-mi ceri să
scriu:
misiva mea e
ultima
la kilometrul 33
(nu știu de-o fi
și prima)...
Zâmbeai,
înveșmântată-n sânge,
și huiduiai victorioasă
într-o piață...
Era frig...
Tu – ciuma roșie
curgând prin
venele-mi secate
de neviețuire –
zâmbeai
dăscălicesc
și eu te îngânam
dar sufletu-mi
urla
cu tine
și cu cerneala
ce nu mai vrea a
scrie
vreodată
eroi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...