Și-o să rămân cu
mâna-ntinsă…
Și toți vor crede
că am vrut
să iau,
să fur,
să vă cerșesc
o pâine…
Nimeni…
Dar nimeni
nu va ști
c-am vrut
să dau
și ultima frântură
de lumină
născută
din lacrimile mele…
Nimeni…
Poate nici TU…
O să privești
nedumerită:
„Ce-i cu nebunul
ăsta?”
Pân' când
o să mai simți
doar frigul
cuibărit
în mine…
Poate atunci vei ști…
Dar eu o să rămân
cu mâna
rece-ntinsă…
Asa s-a inventat singuratatea, din neintelesul gest al unei maini intinse!
RăspundețiȘtergere