La pieptul meu
n-am odihnit
nicicând
iubirea
iar eu
la sânul ei
n-am oblojit
vreun gând…
Nimic
fără de moarte,
nimic
să viețuiască,
nimic
să nască,
nici o clipă
frântă
în scripturi
rostite
de vreun dumnezeu,
ori ascunsă
în aripa de tinichea
a vreunui
înger…
Nimicnicie
și deșertăciune…
Dacă a fost,
este
sau va mai fi
iubire:
unde,
când și
cum?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...