Ai devenit
un Dumnezeu ascuns,
plecat în alte țări,
voind
să îmi îndepărtez
privirea
dinspre templul tău
reconstruit
spre-a nu-l mai profana
cu gânduri
de iubire
căci n-a fost
ridicat
de mine
ci de altul…
N-am voie
nici să-ți cânt
nici să-ți ador
icoana,
în schimb
mi-ai încuiat
ființa
în vorbele
dintru-nceput:
„Let it be…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...