De ce nu-s
pur?
De ce nu-s
Dumnezeu
așa ca tine?
Ți-am spus-o
de atâtea ori
că ești doar OM
dar eu
nu o să fiu
mai mult
decât fărâma
de praf
ce te orbește…
Unde-am ajuns?
Ce vreau să fac?
DAR
CINE SUNT?
Nimeni
nu-mi poate spune
căci fără tine
nu-s nici măcar
conceptul
de nimic…
Numele tău
ar fi și-al meu
dacă
m-ai naște
în deconstrucția
unghiilor mâinii drepte
cu care îmi orbesc
gândirea
din urlet de
cântare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...