Am vrut
să mi te scrijelesc
în palmă…
Pixul
nu scrie,
pielea nu-i
uscată
și amintirea-ți
curge
în unduirea
lacrimii
cântate de
chitară…
la, re, mi, mi, stop, la…
Unde ți-e numele,
copilo?
Știu:
„EU SUNT CEL CARE SUNT”…
Dar eu nu vreau
să te descânt…
Aș vrea doar
să mă naști
șoptind
lumina…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...