Privesc
laboratoare
și zâmbete
din
misive
netrimise,
șterse
înainte
de vreme
dar
a căror
urmă
rămâne
de-a pururi...
M-aș
îneca
în tine,
nu că nu
o fac
deja,
dar ești
departe
iar
eu mi-s
aproape...
Stau
răpus
pe marginea
hăului
și mă uit
la ultimul
asfințit
prin
ochii
tăi...
Te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...