Rabdă inimă și tu
Că ți-ai pierdut sufletul,
Rabdă, bocește și taci
Că n-ai văzut destui draci...
Dumnezei și sfinți se-adună
Îngeri născocesc cunună
Și tu te-nvelești în humă...
Existența nu-i de tine
N-ai ce căuta în lume
Fi-r-ai tu de mărăcine...
Pașii umbră să nu-ți facă
Ce-ai făcut să se dezleagă
Dobitoc fără desagă...
Scrsul tău moară cu tine
Cântu-ți amuțească-n sine
Usca-ți-s-ar sângele-n vine...
De scândură să n-ai parte
Focul te-ocolească-n toate
Apa să sece în gloate...
Blestematu-te-ai murind
Binecuvântat trăind
Anatema fie-ți gând...
Rabdă cât o veșnicie
Să nu ai vreo pomenire
Agonizează-n neștire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...