Îmi spală
lacrimi
fruntea
și părul
căci
mi-i plecat
capul
ca-ntotdeauna
sub
blândețea ta...
Te-ai dus
și tu
în loc
să plece
alții
și cei
puțini
răritu-s-au
cu încă
unul...
Te-ai dus
fără
de vorbă,
în liniște
și am uitat
de tine
până
azi...
Îmi iartă
nebunii
ce-mi spală
ochii...
Mă iartă,
rogu-te,
Părine,
cea
din urmă
oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...