32
de depresie:
gânduri
încovoiate,
lacrimi
ce-așteptau
demult
să curgă,
obraji
pălmuiți
de alegeri...
Nu-i viață
ori moarte
precum
mă-ntreb
de multe
ori,
doar e,
doar sunt
și chiar de
zâmbetul
îmi vizitează
buzele
din ce în ce
mai rar
tot
dau
pân n-o mai
rămânea
nimic
și n-oi mai fi...
(oricum
fără de tine
nu-s...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...