Nicicând
nu am ales
mai bine
spinul...
Că n-am voit
vreodată
purpura
petalei
fără
să mi-o dăruiești
o știi
prea bine...
De asta
mă hrănesc
cu răzbunarea-ți:
căci
îmbiindu-mă
cu jocul
umbrei
nu știi
că cel mai mult
mă doare
că te consumi
în ignoranță
ca un uroborus...
La infinit...
La infinit
mă doare
depărtarea
și dincolo
de infinitul tău
muri-voi
ca să înviez
din nou
când
lacrima-ți
o să mă cheme...
Dar n-o s-o faci...
cateodata ne rastignim nu din terilibism, nici pentru ca ne place sa fim martiri, ci ca sa aratam celorlalti ca stim ce i suferinta, si ca i putem face fata ; sa dovedim ca se poate conta pe noi!
RăspundețiȘtergere...........si cand putem sa iubim si defectele cuiva abia atunci putem sa fim sigur ca suntem indragostiti!
RăspundețiȘtergere