Să dau?
Ce să mai dau
când
nu primesc
decât
nimicul
și din acesta
nici
a infinita
parte?
Aș da...
Dar
dacă eu
la rândul meu
nimic
sunt
cum să dau
și ce?
Nu pot...
Nu mai pot
și de-asta
mi-au rămas
doar
lacrimile
din întunericul
singurătății...
Nu o să le primești
căci nu te-ajută:
și nici stafia
asta
ratată
nu te ajută
la nimic...
Scuipă-mă...
Ignoră-mă...
Mai bine
uită
de neexistența
mea...
Nu merită
efortul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...