Eclipsă
de senin
și lumină
tăcută
ascunse
în lacrimi
ce nu vor
să cadă...
E ziua
în care
trebuia
să mor...
Sau
fuse...
Și uite
c-acum
sunt
creând
cacofonii
de pronunție
pe hârtii
mute...
Cuvinte
fără
de
trăire:
în zadar!
În zadar
vă zbateți
să vă aștern:
nu vă așteaptă
decât
INEXISTENȚA!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...