Caiet de lacrimi...
Caiet de cuvinte
lăsate
să moară
în depresiile
chinuite
ale demonilor
neexistenți...
Caiete
de umbre
lăsate
pe coperți
de suflete
de îngerii
ce scaldă
ființarea
în zâmbete
de ignoranță...
Caiete de tine
și de mine,
mai mult de mine
decât de tine:
eu nu exist,
nici tu nu vrei să fii...
Caiete de dumnezei
neînțeleși,
imaginați
și întinați
în lacrimi
de credință pură
în nimic...
Caiete...
Și te-aștepți
să nu plâng?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...