Grăbesc
propria-mi
execuție
cerându-ți
să îmi spui
ce nu vreau
să aud
dar știu
c-o să rostești
căci simți
nimicul
dintre noi...
De ce
te-am chinuit,
nu știu...
De ce ți-am spus
că port
în mine
cântecul
ființei tale?...
Doar
să mă scap
pentru
o clipă
de groaza
de neant
și să m-arunc
nebun
în visul
care nu există?...
A fost
doar egoism?...
Atunci,
mă iartă,
rogu-te
a câta oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...