Scriu
pe foi
arse
și pe cenușa
lacrimilor
cu tremurul
mâinii
stângi
spre stingerea
din urmă
a nebuniei...
Nu vreau
să-ți amintești...
Ești
tu
și știu
că nu e alta
și nu îți spun
pe nume
căci
numai tu
mă poți crea
și eu nu știu
să mă înfrupt
din șoapta
fecioriei
în lumina
ce se-așterne
peste tine...
Mi-e dor...
Mi-e dor
de tine
când ești
lângă mine
căci
eu nu sunt...
Uită-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...