De-atâta vreme
tot cu numele tău
îmi șterg
ființa
de păcate
și în visarea
de care-mi spui
alene
înec amarul
de a nu putea
iubi
vreodată
și de a naște
doar fantasme
ce se leagă
de alții
chiar când
mi se rănește ochiul
de lumina lor...
Nu este nimeni
să vrea
să mă transforme
în nimic
așa că
eu rămân,
exist
și-mi bag picioarele
în smoala
lui Hefaistos
și-n capul despicat
al celui
ce-a crezut
că-și naște
fiica...
Sunt blestemat...
M-am blestemat
să-o să mă mai blestem
la existența
nevăzută...
Mai vrei să fiu
departe?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...