Scrijelesc
cu foc
pereții
de sânge
ai sufletului...
Nu mi-am mai scris
demult...
Și nu mă prăvălesc
din nou
în clișeul
de-a nu îți adresa
ceva
de multă
vreme...
Sătul
mi-s
de ființare...
Vreau
doar
neant
de singurătate...
Asta
tânjesc
de vreme-ndelungată
și-mi tremură
inima
gândindu-mă
la asta...
Singur...
Sub
ceruri
albastre
de beton...
În sfârșit
SINGUR...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...