...Și-ai dispărut...
Fără
să spui
nimic...
Nu ai lăsat
în urmă
decât
umbre
și slove
ce ți-au sfâșiat
existența...
Îmbrățișat-am
depărtări
și-ascunsu-m-am
de tine
să nu-ți rănesc
ființa
iar tu
ai dispărut...
N-am decât
lacrimi
ce-mi îneacă
glasul
și gândul
ce te-a bântuit
oriunde
fără de știința-ți...
Nu am nimic...
Nu ești...
Nu sunt...
Ai dispărut
și pașii
noștri
se-ntâlnesc
fără
a se cunoaște
în surzenia
abisurilor
mele...
Ai dispărut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...