Secundă
mărită
te cheamă
să-ți mânjească
degetele
cu sângele
clipelor
osândite...
Nici tu nu știi
ce-ai vrea să știi
dar
te îneci
în Oracolul
vieții
chibzuindu-l
ca nu cumva
să înșele
vreo existență
cu vorba-i
fără înțelesuri...
Vino,
din nou,
să-l mai înveți:
prea multe
supusu-s-au
răscoalei
sale
sinuoase
și pierdutu-s-au
pe cărări
ce nu există
nici măcar
în chibzuirea
ta...
Te-ntoarce,
dă-le să bea
tristețea-ți
amară:
s-or mai trezi,
poate,
și blestemându-te
s-or mântui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...