Atât
de-adânci
sunt
ochii tăi
și-atât
de limpede
privirea-ți
că nu mă miră
tulburarea
ce-ai născut-o-n
mine
fără de voință...
Nu mă mai miră
nici că
am sorbit
blestemul
care mă topea
în tine
fără
de regret...
Te-am așteptat
atâta
vreme
și în sfârșit
ai apărut
ca să te stingi
odată
cu fantasma
ce ni-i depărtare...
Te-ai arătat
și te-am văzut
chiar dacă
nu mă vei privi
vreodată...
Îți mulțumesc
că pleci:
mi-i liniștită
moartea...
abia cand gasim stim ce am cautat..........
RăspundețiȘtergere