De nu ai ști
durerea...
De ai putea
să înțelegi
fără să-ți rănești
pasul
pe cărări
pline
de spini...
Ori,
măcar
de ai călca
și n-ai simți
ci m-ar durea
numai
pe mine
și-ai învăța
din moartea
unui
lup
nașteri
de lumină...
Dar
trebuie
să treci
pe acest pod...
E musai
să te scalzi
în ape-nvolburate
iar eu
nu pot decât
privi
cu mâinile
legate
și cu glasu-mi
mut,
cu pașii ce
mi-s frânți
pe cale,
cum te zbați...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...