Să nu îți pară rău...
Nu-i vina ta
mă m-ai robit
fără de vrere
și că-mi plăcu
durerea
de a te cunoaște...
De mi-ar fi dat
să pot întoarce
timpul
ca să schimb
ceva
aș repeta
aceiași pași
cu bucurie
fără să mă gândesc...
Și veșnicii
de veșnicii
de-ar fi să îmi repet
păcatul
aș zâmbi
căci Tu
iubind
iubești
și nu voi altceva
decât
ca zâmbetu-ți
să-ți lumineze
calea
și să te dăruiești
chiar de-ntre noi
prăpăstii
de blesteme
nasc
tot timpul...
Te bucură,
rogu-te,
că îl iubești
și uită-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...