Ce-mi place
când plouă...
Să simți atâtea
lacrimi
spălându-ți
sufletul
cu bucuria
nașterii...
Atâta durere
senină...
Și mirosul ud
al florilor
de mai...
Toate
mă-ndreaptă
spre Tine...
E-atât senin
în cuget
gândindu-mă
că într-un colț
de lume
același cer
revarsă pe obrajii
tăi
cânt și lumină...
Pășește
fără frică
în visul meu
căci numai tu
ai cheia
spre ce-a mai
rămas
din mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...