Rugi
ai născut
în mine
pentru
ce n-am
dar vrei
să-mi fie
împlinire…
De ce
te-am cunoscut?...
De ce
un tren
mi-aduse
agonie
și altul
făcutu-m-a
să gust
licoarea
nemuririi tale?...
Mă-ntreb
și eu,
gândești
și tu
momentul
sub semn
de îndoială…
Dar
el
există
nu doar
în mintea mea
ci și în realitatea
ce o naști
visându-mi
nebunia
scăldată-n
lacrimile
liniștii…
…Te iubesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...