De-atâtea
acrostihuri
nescrise
m-ai umplut,
copilo,
încât
degetele-mi
nu reușesc
să te aștearnă...
Atâtea
gânduri
și dorințe
ascunse
în zâmbetul
tău
răsfrângi
în mine
că n-aș putea
nicicând
să dăruiesc
privirii
slova
care
să-ți cuprindă
ființarea...
Eu nu știu
adevărul
și ceilalți
nici atât...
Doar
atâta
știu:
TU
EȘTI...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...