N-am cunoscut
în viață
decât
plâns
și vaiet...
M-am înșelat
și m-am mințit
o viață-ntreagă...
Am tot sperat
în puritatea
sufletului
de OM
dar nu există...
Am căutat
iubire
dar am gustat
doar
praf și
pulbere...
Viața-i
doar fum...
De când
ești zămislit
trebuie
să lupți
dar armele
și mânuirea lor
nu ți le dă
și nu te-nvață nimeni...
Din contra,
TOȚI
luptă
împotriva ta..
Până și eu
în loc să-mi caut
binele
aleg numai
durerea
voind
să sting
din clipa
cea dintâi
a mea ființă...
Ce rost mai are?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...