Am vrut
să te urăsc
crezând
că vrei
să-mi iei
ce-a mai rămas
din mine
de când
te-am părăsit
dar am uitat
că numai
Tu
poți dărui
simțirea
nașterii
primite
în iubire...
Când
m-ai creat
voitu-m-ai
plin de lumină
dar
mie-mi place
umbra
și noaptea
întunecată
fără de pătruns...
Dar
ce știu eu?
Făcut-ai
totul
și mi-s blestemat
să caut
tot ce ai sădit
în gândul
meu...
Mulțam
că o iubești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...