Mă-nvârt
în cerc
precum
un cărăbuș
prins
în capcană,
zbătându-mă
între
gratiile
acelorași
granițe
iar
TU
rămâi
departe...
Dacă
mă îndoiesc
de tine
hrănesc
neîncrederea
ivită
și
crescută-n
mine...
Dar
TU
rămâi
aceeași:
eu
sunt
cel care
se tot schimbă
în nebunii
neînțelese...
Mi-e dor
de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...