...iluzionări...

luni, 27 octombrie 2014

...(Cum dracu...)

Cum
dracu
uiți
să tragi
apa
din buda-n
care
m-ai aruncat
de dinainte
de a te cunoaște?...
Nu e de-ajuns
că ne f***răm
clipele
cu conștiință:
Tu
căutând
pieirea-mi
iar eu
căscându-ți
hăul
cu care
te hrănești
victimizându-mă
în lacrimi
teatrale
ce nu conving
pe nimeni?
Să fie!
Este!
Ce să ne-ascundem
în orgia
de blesteme
când
iadu-i
plin
și raiul
nu ne-ncape?
Las
c-oi distruge
eu
din ura-ți
ce ne leagă
și-n urmă
nu o să rămână
decât
șoapta
inversă a
Verbului...

6 comentarii:

  1. oriunde e un destin exista si o soarta;
    niciunul n are de ales!

    RăspundețiȘtergere
  2. ...adică eu pot să fac ce vreau cu viața mea că ce mi-e scris în frunte mi-e pus... pe dracu... fă bine, te rog, și scrie-mi pe mail că avem de discutat...

    RăspundețiȘtergere
  3. scuze c am indraznit sa exist!
    - evident , faci ce poti- dar te ai gandit vreodata de ce poti ?

    RăspundețiȘtergere
  4. ...nimeni nu îndrăznește să existe... De-ar face cineva asta s-ar autocrea clipă de clipă... De ce pot? Pentru că vreau căci dacă nu aș vrea nu aș putea...

    RăspundețiȘtergere
  5. vezi?daca poti si vrei, atunci esti un norocos, caci destinul......... esti chiar tu!
    cine nu poate chiar daca vrea, are pe altineva ca destin!
    p.s. e doar teoria mea:eu,

    RăspundețiȘtergere

...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...