Te caut
printre
fețe
fără
chip
ce îmi arată
cefe
întunecate
și mă cufund
în neliniștea
de-a nu-ți privi
lumina
ce-o răsfrângi
printre
atomii
azurii
ai mantiei
agățate
în cornul
lunii...
Te caut
și mă tem
că n-oi mai fi
de nu ți-oi auzi
șoapta
mângâindu-mi
sufletul
neliniștit...
Te caut,
Fecioară și
Crăiasă,
și poate
m-oi găsi-n
sfârșit
pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...