...(Răscolit-am...)

Răscolit-am
ce nu trebuia
adus
aminte
printre
cuiburi
împăienjenite
de stafiile
neuronilor
hrăniți
cu cenușă
de suflet
și lacrimi
de înger...
Năpăditu-m-au...
Năpustitu-s-au
și năpăstuitu-m-au
cu lănci
de-ntuneric
străine
de iadul
meu...
Distrusu-mi-au
infernul
de lumină
și-ntemnițatu-m-au
între pereții
căptușiți
ai regretelor
ce-și râd
de ghearele-mi
tocite
ce nu le pot
distruge...
Aștepta-voi,
precum
Scriptura
spune...
Voi aștepta
și-mi voi distruge
calea...