...iluzionări...

luni, 27 octombrie 2014

...(Nu-i vers...)

Nu-i vers să poată-ncătușa, iubito,
Lumina ce o naști în mine
Când întâlnindu-ne pe-un drum, străino,
Cu chipu-ți mângâi a mea fire...

Dar nici nu e cuvânt s-ascundă
Infernul care mă hrănește
Că nu ascult șoapta-ți preasfântă
Și nu sunt cel ce te iubește...

3 comentarii:

  1. iubirea nu e o vina, nici pacat:
    e un dar ce e menit sa fie dat!
    si nimeni nu refuza un cadou!
    trimite doar un zambet in ecou............


    RăspundețiȘtergere
  2. ...ba, uite că refuză mulți cadoul, ori ți-l aruncă/distrug de față cu tine și te distrug și pe tine reducându-te la nimic...

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate!
    sunt multi care doar pretind ca vor.............si totusi , multi care inca, daruiesc;
    eu, una, mai cred in mos craciun!

    RăspundețiȘtergere

...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...