...iluzionări...

vineri, 24 octombrie 2014

...(Lumină...)

Lumină
nenăscută,
necreată,
infinită,
fără
de Alfă
și Omegă,
Iubire
ce nu știi
decât
să naști
în zâmbet
existențe:
de ce?
De ce
opritu-te-ai
Tu
în calea
pașilor
nebuni
și plini
de răni?...
De ce
vrei
să îți dai
mantia
pe-un veșmânt
de sac
sălășluind
în casa-mi
fără uși,
pereți
și-acoperiș?...
Ți-am tot citit
povestea
pe cereasca
boltă
dar nu credeam
c-o să-ndrăznești
să te cobori
vreodată
din tronul
tău
ca s-alini
umbrele
unui nebun...
E liniște...

3 comentarii:

  1. iubirea nu e partinitoare;
    si e infinita!

    RăspundețiȘtergere
  2. ...iubirea e Zeu și zeul e iubire...

    RăspundețiȘtergere
  3. asa e!
    din pacate , in loc sa imbratisam iubirea , fericiti , o dam in judecata pentru c a indraznit sa ne atinga, sufletul;
    ___dar nu credeam
    c-o să-ndrăznești
    să te cobori
    vreodată
    din tronul
    tău
    ca s-alini
    umbrele
    unui nebun...
    hmmmm!

    RăspundețiȘtergere

...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...