De ce ești înapoia mea?
Ce-oi fi eu? Hristul?
Și tu?
„Legiune, căci suntem mulți”?
În loc să-mi bucuri ochii
cu vederea feței tale
mă pui să îmi forțez
neuronii
la conexiuni imaginative:
te vreau pe Tine
nu ce e în mintea mea!...
Pariez că ești
mult mai complexă
decât poate mintea-mi mărginită
să te închipuie...
Mi-e inima plină de goliciune:
nu vrei să o eliberezi
cu visele-ți?...
Mi-ar plăcea să mă hrănesc
cu cântecele ce le șoptești
născând atâtea clipe și ființe...
Chiar mi-ar plăcea...
Păcat că nu ți-am spus-o niciodată...
Sau am făcut-o?...
Of... Sper că n-am glumit
din nou pe seama asta...
De-oi fi făcut-o
nădăjduiesc că te-ai distrat măcar...
Dar, oare, adevărul
nu îți va aduce în privire
umbre
pe care nu vreau să le știi?...
De aș putea să îți feresc
pașii și cărările
de nebunia-mi ce distruge
tare aș face-o...
Auzi?
Dacă totul se naște
și se stinge-n Tine
nu poți să trimiți pe la mine
Doamna cu Coasa
ca eu să nu fi fost nicicând?...
___pentru c am fost inaintea ta, mereu!
RăspundețiȘtergere...hmmm... înaintea mea nu-s decât eu sub formă de zeu, la fel ca înapoia mea, deasupra și dedesubtul meu...
RăspundețiȘtergereexact! tu esti clipa care trece si vine, tu, esti viata si moartea, esti timp!
RăspundețiȘtergerep.s; raspunsul meu nu e unul personal; ci un ecou al gandului tau, scris................iarta-l daca a crezut ca il astepti!
RăspundețiȘtergere...nu sunt Timp... Timpul e cea mai perversă „creatură” concepțională care poată să existe pentru că nevoindu-și inexistența caută să se prolifice prin fiecare ființă vie sau obiect ca să viețuiască în ea...
RăspundețiȘtergeresi totusi..........
RăspundețiȘtergere