Atâta
foc
în întunericul
ființei
tale
ce pârjolește
orice
dorință,
orice
gând
atâta
cât
e înțeles...
De nu,
e ignoranța
scut
vremelnic
ce se topește
în adâncurile
existenței
jăratecului
născut
din
Phoenix...
E-atâta
foc,
iubito,
iar
eu
sunt
cel
ce vă verbalizează
cu neexistența-mi
beția
nebuniei
voastre...
Mă bucur...
Nu o să mă-ntreceți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...