Mi-aduc
aminte
doar
de chipul
tău
ce-l îndrăgii
și mi-era
dor
de el...
În rest
e noapte...
Întunecime
și refuz
fără
de tine...
Nu știu
cum,
când
și de ce
mai poposii
„acasă”
când
sufletul
tău
mi-e casă
și vrut-am
să fim
unul...
Te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...