De fiecare
dată
când
mă trezesc
în întuneric
șoptindu-ți
numele
îți spun
că te iubesc
și haosul
se zvârcolește-n
mine
mai abitir
decât
când
a născut
cosmos...
De fiecare
dată...
Și lacrimi
aștern
pe ce nu-i de
rostit
decât
în mine
fără
a fi pătat
de-auzul
fizic
al altcuiva...
De fiecare
dată
seninul
și furtuna
se-mpletesc
în degetele
mele
și-ți pregătesc
cununa
ce n-o s-o porți
nicicând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...