Încremenire...
Alb...
Gânduri
răzlețe
și slove
ce se aștern
una peste alta
învăluind
linii
ce existau
înainte
de neexistența
lor...
Culori...
Cuvinte...
Apeluri
fără
de răspuns
și vise
în care
te aștept
chiar
de n-am reușit
să te aud
azi,
ieri,
mâine...
Încremenire...
Galaxii
depărtându-se
și stele
privindu-ne
durerea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...