...iluzionări...

luni, 11 ianuarie 2016

...(Nu o să-mi dau seama...)

Nu o să-mi
dau
seama
vreodată
de ce m-ai iubit
și cum de
ți-am meritat
nemurirea...
Meritat
scrisei?...
Nu...
Nu pot merita
iubirea
ce-ai ascuns-o-n
tine,
secătuită
de lacrimi
cu egoismul meu...
Moneda
ce-ai primit-o
la schimb
fu
durerea
îmbălsămată
în slovele
amintirilor
altora:
iluzii,
dragă,
doar
iluzii
cu care
te-ai hrănit
și n-ai vrut
să-nțelegi
iar
eu
ca prostul
n-am știut
să-ți spun...

5 comentarii:

  1. tu crezi c a fost iubirea adevarata?
    eu cred c a fost o simpla ....nebunie.......

    ......asa zicea , parca? neica Minulescu....

    RăspundețiȘtergere
  2. ...dacă nebunia nu-i iubire, nu-i nebunie, e sminteală...

    RăspundețiȘtergere
  3. imi permit sa te contrazic...nebunul isi pierde ratiunea,indragostitul o domina......

    RăspundețiȘtergere
  4. ...prefer să pierd rațiunea rațiunii decât pe cea a inimii...

    RăspundețiȘtergere
  5. aici nu te mai contrazic..e alegerea ta.

    RăspundețiȘtergere

...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...