Ningă...
Mă-ngroape
zăpada
în lacrimile
înghețate
ale iadului
și stingă-mi
zborul
cu săgețile
cerului...
Mă-nchidă-n
pământul
născut
de unghia
dreaptă
și-adăpostit
în cea stângă...
Mă scalde
cu țurțurii
cosmosului
și mângâie-mi
neuronii
cu șoaptele
haosului...
Ningă...
M-ascundă
de tine,
dăruiască-ți
uitarea
iar
mie
amintirea
blestemului
de veci...
Ningă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...