Te visez...
În somnul
plin
de aburii
alcoolului
abrutizați
de conștiința
de sine,
te visez...
Și mă visez
cum mă trăiești,
mă naști,
mă strigi
și iar
îmi dărui
existența
în neființarea
abisului
adăpostit
și-n ghearele
mele
și-n slovele
prea mari,
înghesuite
în carouri
palide
ale haosului,
copilul
cosmosului
și al tăcerii...
Te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...