Mi-ai adus
liniște...
Dăruitu-mi-ai
timp
pentru
neexistența
mea...
Născutu-m-ai
și ascultatu-m-ai
alinându-mi
sufletul
când
somnul
îți dădea
târcoale...
Luptat-ai
cu tine
ca să rămâi
trează
când
un nebun
prolifera
tâmpenii
în urechea
ta...
Nu pot
să-ți mulțumesc
de-ajuns...
Iubirea
mea
ar fi
mult
prea puțin...
Iar
sufletu-ți
se dăruiește
altuia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...