Bariere...
Ziduri...
Trecători
blocate...
Mă dor
încheieturile
de-atâta
vis
și balamalele
mi-au ruginit:
nu mai am
gânduri
ca să le mai ung...
Nici
cântec
să le lustruiesc
nu știu...
Bucată
cu bucată
mă destram
și nu e nimeni,
nimeni
să-mi oprească
destrămarea...
Mă sting
într-o privire:
aceeași
care m-a înlănțuit
de-atâtea ori
de-atâtea nume...
Să fiu?
Nu îmi dă
nimeni
voie...
Și-atunci
eu pentru ce
să vreau?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...