Și am jucat...
Și nu mai aveam
aer
dar nu m-am oprit...
Și singur
de nebun
am pornit jocul
și toți simțiră
glasul
bătăturii
în podea...
Credeau
că râde
dar plângea...
M-am săturat...
O să vă chem,
o să-mi cântați
și o să joc
pân oi muri
măcar
să știu
că m-am stins
frământând
pământul
și zguduind
podeaua
iadului
ce mă așteaptă...
O să mă-ntorc
în iad...
Să vă ferească
Sfântu,
dracilor:
Turbincă
fu copil
pe lângă mine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...