Oricât aș vrea
să mă opresc
eu o să scriu...
Chiar de
mă doare
amărăciunea ta,
copile,
nu pot opri
sălbăticia
slovei
să mă stăpânească...
Și cât aș vrea
să mă opresc...
Rogu-te,
fă ceva:
oprește-mă,
zdrobește-mi
mâna
dreaptă
și stârpește
gândul
avortat
de dinainte
de-ai gândi
năpasta...
Și, totuși:
oare
nu se va așterne
sângele
mâinii
stângi
să mă blesteme?...
Întoarce-te
naintea
clipei
ce m-a zămislit
și stinge-o...
Rămâne-va
numai
ecoul
a ceea ce-ar fi vrut
să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...