Rămân
doar
lacrimi
ascunse
în singurătatea
unui
suflet
întunecat,
ursuz
și plin de
nepăsare
pentru
ce-l așteaptă...
Ah, da:
și niște
versuri
proaste,
adunătură
de cuvinte,
aruncate
pe o bucată
de hârtie...
Versuri
tâmpite
precum
mi-e pasul
și gândul
ce te-ar mai chema
dar amuțite
de alean
se-afundă
în noroiul
existenței...
Mi-e silă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...