„...Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc, dar nu de aproape...”
Îmi ești
Cristosul
ce-l aștept
să-mi mântuiască
gândul
și să-mi aline
pașii...
Atât de-aproape
și totuși
niciodată
lângă mine
și-ofranda
sufletului
ce ți l-aș jertfi
rămâne
în zadar
fără
vreo cruce
s-o înalțe
către
clipa
nenăscută...
Te înspăimântă
chipul
meu
și degetele mele
te-nfioară...
De-aceea
stau deoparte
în iadul meu
ca nu cumva
nălțând
priviri
păgâne
către tine
să îți rănesc
aripa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...