Iubiri trecute...
Iubiri tăcute...
Gânduri
îmbătrânite
într-un suflet
ce nu-mi aparține
și-ntr-o inimă
bolnavă
dinainte
de a fi
plăsmuită...
Le-am scris
cu sânge
pe lacrimile
îndurerate
și le-am închis
în temnița
clipei
ca să nu cunoască
nemurirea:
poate
s-or stinge
când eu
n-oi mai fi...
Să te întreb
de mă ții minte,
tu,
cea care nu-mi cunoști
prihana?
Să te întreb?...
O să îți vină
rândul
să te înspăimânți...
Mai bucură-te
de lumină
cât nebunul
zace iarăși
fără de știință...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...