Un joc moldovenesc...
Nici lacrimile
nu mai stau
să-mi curgă...
Știi,
Doamne,
când plângea
Arghezi
că-i singur tare
și pieziș?...
Știa
că nebunia
lui
nu-i cea mai mare
și că a mea
o să-l întreacă
și că pe mine
alții m-or învinge...
Dar și eu-s singur...
După atâta joc
și lacrimă
bătută
în podea
mă mai ridic
căci nu ai vrut
să îmi iei suflul
când
îmi era mai bine...
Mă lași să chinui...
Și o fac cu drag
știind că
încă
mai sunt chipuri
ce simt
să joace
și spun că:
de la mama
și de la al meu părinte
am învățat să joc...
„Sunt grei bătrânii de pornit
dar de-i pornești sunt grei de-oprit”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...